aprilie, luna când mi se-arată ireversibil pisica.

t0 + 21''.

deşi afară e lumină plină, în capul meu se crapă de ziuă. privesc în jur, cu un zâmbet buimac, gândindu-mă că tot ce-mi mai trebuie e să mă împuşte cineva cu un cuţit în creier. zăresc prin parbriz lumea gri şi tăcută, unde nimic nu mişcă. maşinile nu se urnesc, oamenii, şi ei puţini, au împietrit, soarele e rece şi stins. vaierul în surdină al enyei, ajunsă la "how can i keep from singing", piesa #16 de pe "romantic years", toarnă lumină albastră de madrugadă eternă, încremenind până şi aerul.

deschid cu greu uşa. cobor. zgomotul crănţănit al tălpii sandalei pe cioburile farului mă izbeşte ca un frison. "da, ăsta nu era moment să fiu desculţ", mă felicit în gând pentru alegerea de a avea, totuşi, încălţări. mă extrag în etape, glezna cu bandajul elastic ţinându-mă din scurt, şi mă uit la toothless. cam atât cu felicitările. janta zob, cauciucul zob, aripa zob, farul zob, bara zob. nici dacă aş fi avut o bâtă-n mână şi era o piñată acolo nu ieşea aşa. nu pot s-o privesc prea mult în ochi pe toothless, aşa că-mi mut azimutul la partenera ei de joacă, parcată cuminte: o bijuterie de land rover freelander 2, de-un crimson pal metalizat, nou-nouţ, care luceşte ca o cireaşă timpurie în lumina crudă. portierele de pe dreapta ale cireşei îs buşite de parcă am intrat în ele cu o lamă de dat zăpada, nu cu o aripă de ford. nu mă pot abţine şi mă felicit iar în gând pentru alegere: putea să fie un tico, un matiz, o dacie, hai, fie, un renault. un tramvai. o bicicletă. un stâlp. dar nu, este cea mai mişto şi mai scumpă maşină pe-o rază de 10 kilometri.

t0 - 1.8''.

după vreo două zile de hălăduială, muncă şi distracţie, andi conduce liniştit spre odihnă. mai are cam 250 de metri. se gândeşte: "pisici!" şi o coteşte uşor pe-o stradă mai mică, să ajungă mai repede acasă.

după vreo două zile de hălăduială, miorlăială şi zbenguială, o mâţă tărcată merge liniştit spre odihnă. mai are cam 25 de metri. se gândeşte: "pisici!" şi o coteşte uşor peste-o stradă mai mică, să ajungă mai repede acasă.

t0.

se pot face multe supoziţii pe baza incidentului, dar un singur lucru este de netăgăduit, şi anume arcul sincro.. sincr.. sincronici..tonic dintre două universuri paralele, cauzat de faptul că pisicii din gândul lui andi au fost unii şi aceiaşi cu pisicii din gândul mâţei tărcate. într-adevăr, sinergia creată a fost atât de puternică, încât doar o smucire bruscă de volan spre trotuarul din stânga, unde o cireaşă timpurie tocmai se pârguia, a putut opri sfârşitul lumii, care s-ar fi pogorât fără îndoială prin intersectarea pisicilor cu ei înşişi.

concluzie.

trilogiile-s de mai multe feluri. alea mişto cap-coadă ("lord of the rings", "rambo" old school, "star wars" old school), alea mişto numa' primul episod ("the matrix"), alea mişto numa' al doilea episod ("the terminator"), alea mişto numa' al treilea episod (nu există din cauze naturale: dacă primele două nu merg, nici dracu' nu mai dă banii să facă al treilea film).

în cazul de faţă, episodul unu din această aprilie a fost marţi. ăsta ar fi episodul doi. nu ştiu unde-l încadrez, dar sper să nu mai dea nimeni banii pe al treilea. deci, ho. mai citiţi şi voi o carte.

restul e istorie. păgubitul a fost un om de înţeles, am constatat ce era de constatat pe cale amiabilă, am scos la interval asigurarea, am mers la asigurări, la daune, am sunat la platformă, am mers la service, am mers cam peste tot. apropo, vând mâţă tărcată, imposibil de norocoasă, mai are cel puţin o viaţă, cred că ştiu unde stă. 1300 de euro, nenegociabil. practic, e un suvenir. ca numele străzii.


p.s. ştiţi cum îi zice lu' aprilie în folclorul autohton? prier. prier! prier să-i zici lu' mă-ta! nu vreau să mai ies din casă până la sfârşitul lunii. nu primesc vizite. să mă lăsaţi în pace. nu mai ajut pe nimeni, nu mai iert mâţe, nu mai fac nimic. iar în aprilie, la anul, vreau să fiu criogenat toată luna.