la doi paşi de mine s-a deschis un mega image concept store.
da, trebuie nişte pauză, că m-am închis singur cu propoziţia asta.
aşa. e foarte frumos înăuntru, totul e mai scump decât în altă parte şi produsele-s mai proaste decât alea din piaţă, de la intermediari. şi pieţele-s scumpe şi pline de intermediari şi-s cam aceleaşi produse de cauciuc/carton peste tot.
vine - ce zic, vine. a venit - primăvara. vreau chestii proaspete. legume, cărnuri, brânze, lapţi, ouă, de-astea. tot. vreau roşii cu gust de roşii. ardei, salăţi, ceapă verde, miel, porc, pui, cal. e, cam toate astea-s tratate/injectate/monsantificate, dacă le iei din pieţele "serioase" sau din hypermarket. şi, dacă vrei bio foods, te costă aproape dublu.
de-aia, când am timp, fug pe la satele periferice sau aiurea şi cumpăr chestii de mâncat de la oameni, din "pieţele" lor din faţa casei. as bio as it gets. legume, fructe, orice. de zece ori mai bune, şi câteodată chiar două ori mai ieftine. că aşa-s ţăranii, oameni cinstiţi şi buni la suflet. până şi-n vaslui îs cinstiţi. te-nţelegi cu ei cinstit la crăpat ţeste şi violat.
dar să nu divaghez. sau, dacă divaghez, nu acolo.
voi ştiţi pieţele mici, din orăşelele mici, provinciale. omul vine şi-şi pune pe tarabă ce creşte-n grădină. e, ce-ar fi dacă. ş-acuma vine partea aia în care termin cu faptele bune pe anul ăsta, că deja mi-e mie silă de mine însumi.
ar face careva un proiect pe fonduri europene. nu eu, că mi-e lene. cineva cu dăruire şi disponibilitate, care vrea să se agite mult. să facă un proiect pentru o piaţă în care să vină exclusiv producători, ţărani, undeva în bucureşti. nu în centru, mai într-un titan/pantelimon/colentina, ceva. să vină ţăranii şi producătorii să-şi pună marfa acolo. să nu mai stea pe la intermediarii hapsâni, care le iau produsele cu un preţ de nimic şi le vând de zici că eşti la supermarket în aer liber. să aibă fiecare taraba lui închiriată, să aibă toate actele-n regulă (pfa, controale sanitare etc.) şi să-şi facă treaba.
citeam acu' vreo două săptămâni şi ceva de omul ăla care a vărsat mii de litri de lapte pe câmp pentru că nu îi lua nimeni, nici de pomană. lapte sănătos, cu actele-n regulă, cu de toate. a mers cu el să-l doneze parcă unui cămin de bătrâni, nu i l-au primit administratorii. de, panica e mare când eşti şi tâmpit. dar mie-mi place laptele. oare un om de genul ăsta n-ar avea un loc bun în piaţă? oare nu s-ar putea face şi-un fel de serviciu la domiciliu direct de la producători? ar face şi intermediarii ăia un ban cinstit. omul tratează direct cu producătorul, şi ştie cât costă şi transportul până la domiciliu.
deci, recapitulăm. să te duci când vrei tu în piaţă, să-ţi cumperi nutrient mai sănătos cu bani mai puţini şi după aia să te duci acasă şi să fii fericit că ai luat ce trebuie. sau să nici nu te duci în piaţă, să ţi se-aducă direct la uşă.
asta nemaipunând la socoteală relansarea microagriculturii. nu ştiu ce e aia, dar sună ca şi cum.
voi nici nu vă daţi seama ce-ar însemna.
p.s. dacă s-ar putea face cumva, când stabileşti bugetul pentru proiectul european, să scrii acolo: "250 de mii de euro îs buget special pentru şpăgi, că altfel nu ne iese proiectul", iar europa să zică: "da, ştim, uite banii, succes".
