.. de ceva vreme încoace nu sunt lăsat să pierd nici un răsărit, oricât de mohorât e. văd o lumină la o fereastră. e înaltă şi îngustă, de lemn vopsit în roşu-închis, de-acolo vine răsăritul. are să se piardă încet din fereastră.. şi, pe măsură ce se pierde, cerul are să se lumineze, pentru că în spatele ferestrei este cealaltă emisferă a pământului.
nori albi, deja înroşiţi pastelat de lumină. dacă mai privesc mult norii, înnebunesc; vreau acolo. vreau să zbor gol-puşcă, vreau să miros a aer, vreau să se lipească soarele de pielea mea, vreau să iau o gură de nor şi să mă transform într-un demon de zăpadă.. subţire, şui, uşor, zâmbitor şi calm. să bată soarele în mine şi să mă încarc din lumină. apoi să mă uit în jos şi să văd multe, multe culori. şi să scriu cu norii, să am un scris de şcolar, şi să întruchipez multe, multe alte planete, sfere de nori pastelate cu purpură.
mulţumesc, norule.
