nici un om nu-i perfect. nici pe departe. dar tocmai chestia asta poate conţine perfecţiunea. e o sclipire, e o închipuire, o briză, o săgeată, o vibraţie, o înălţare din sprânceană, o atitudine. şi abia atunci începi să vezi. tot. şi parcă, parcă începi să înţelegi ideea cu după chipul şi asemănarea sa. sau poate că-i o amăgire, toată chestia asta. poate-i o greşeală în matrice, poate că-i o eroare de judecată. o imperfecţiune, ceva. ce cerc vicios şi viciat - imperfecţiunea implică perfecţiunea.. şi-o luăm de la capat.
Tuesday, April 12, 2005
mă prefac că-s filosof.
stăteam aşa şi mă gândeam. la perfecţiunea imperfecţiunii, sau, mai bine zis, la perfecţiunea conţinută de imperfecţiune. mă prostesc. mă prefac că-s filosof. mă gândesc că, dacă fals implică orice (logica de clasa a noua, parcă), atunci fals poate implica adevărat. presupun că fals implică adevărat şi echivalez perfecţiune cu adevărat şi imperfecţiune cu fals. imperfecţiune implică perfecţiune.
nici un om nu-i perfect. nici pe departe. dar tocmai chestia asta poate conţine perfecţiunea. e o sclipire, e o închipuire, o briză, o săgeată, o vibraţie, o înălţare din sprânceană, o atitudine. şi abia atunci începi să vezi. tot. şi parcă, parcă începi să înţelegi ideea cu după chipul şi asemănarea sa. sau poate că-i o amăgire, toată chestia asta. poate-i o greşeală în matrice, poate că-i o eroare de judecată. o imperfecţiune, ceva. ce cerc vicios şi viciat - imperfecţiunea implică perfecţiunea.. şi-o luăm de la capat.
nici un om nu-i perfect. nici pe departe. dar tocmai chestia asta poate conţine perfecţiunea. e o sclipire, e o închipuire, o briză, o săgeată, o vibraţie, o înălţare din sprânceană, o atitudine. şi abia atunci începi să vezi. tot. şi parcă, parcă începi să înţelegi ideea cu după chipul şi asemănarea sa. sau poate că-i o amăgire, toată chestia asta. poate-i o greşeală în matrice, poate că-i o eroare de judecată. o imperfecţiune, ceva. ce cerc vicios şi viciat - imperfecţiunea implică perfecţiunea.. şi-o luăm de la capat.
