postul ăsta nu e despre geografie, ci, mai degrabă, despre antropologie. e de-a dreptul desuet să zic ce frumos era în vamă pe vremuri şi ce nasol e acum. e pe toate gardurile, blogurile, statusurile. ştim cu toţii. da, relieful e mişto. da, şi flora şi fauna erau mişto. da, un incendiu la scară sătească, având maximum de turişti, ar rezolva aproape totul. dar are şi napalmul mândria lui, şi nu-s suficienţi nemţi, japonezi şi coreeni în vamă încât să se justifice.
nu, postul ăsta e despre ce s-a întâmplat cu vama după ce s-a dus dracului. sfârşitul lumii a venit mai devreme în locul ăla, acum e ca un fel de vamă post-apocaliptică. oamenii de acolo sunt mutanţi şi se adaptează conform mediului înconjurător. şi mediul înconjurător se schimbă de la an la an, în funcţie de cum bat radiaţiile de la cherhana la corsar şi înapoi.
pentru că acum nu mai e chiar atât de mişto să te duci de 1 mai la vama veche, cu toţi distruşii care bagă în ei alcool şi droguri încât nu mai simt frigul şi pică laţi în turnul de salvamar, ci mergi de 1 iunie! e mai cald, vin mai mulţi colegi de cubicle, poţi să-ţi bagi picioarele în apă fără să ţi se taie gleznele de frig şi să zâmbeşti ca o cârjă vânătă spre instagram, saltelele de şezlong nu mai miros atât de tare a mucegai şi e posibil ca şaormele să fie chiar cu materiale proaspete, de maximum o lună, nu ţinute în frigidere peste toamnă/iarnă/primăvară.
anul trecut, în mijlocul verii, mergeam la bulgari în maşină cu răzvan şi alice, altminteri nişte oameni mizantropi, sceptici, inteligenţi, citiţi. era sâmbătă, vreo zece seara şi tocmai intram în vama veche, cu intenţie de traversare. nu ştiu ce i-a apucat, dar m-au rugat să facem un tur, să stăm puţin, să bem o bere, ceva. i reluctantly agreed. am făcut stânga. a urmat aproape o oră de blocaj în trafic, piţipoance mizere atârnate de burtoşi importanţi sau slăbănogi crispaţi, poliţişti şi jandarmi torpizi, deluşoare de gunoaie aproape plutind prin bălţile de jumătate de hectar de pe strada aia principală de la plajă, cel puţin şase locuri cu muzică diferită şi proastă în urechile tale în orice moment, miros de alge, şaormă, scoici, porumb fiert - fie ele proaspete sau putrede. "oprim pe undeva?" am întrebat, ca un diavol. cu ochii mari, alice mi-a răspuns: "nu. hai să mergem." a urmat imediat vocea stinsă a lui răzvan: "când ieşim la stradă, opreşte, te rog, să-mi iau ţigări."
dar voi duceţi-vă în vama veche. sper să mergeţi din ce în ce mai mulţi. toţi. sper să nu mergeţi la bulgari, să nu mergeţi nici prin alte părţi de la noi. să staţi în vama veche. să vă mutaţi acolo. să vă înmulţiţi acolo şi să vă legaţi copiii şi nepoţii de glie. pentru că preţurile de acolo vor creşte, iar în restul litoralului vor scădea. şi, când au să instaleze bancomate pe plajă şi fiecare cazan de porumb fiert şi tarabă de mărgele şi cercei handmade are să aibă credit card pos, când "bibi" şi "şoni" au să fuzioneze în "şobi", lămurind astfel o dată pentru totdeauna provenienţa cărnii din meniu, când aveţi să vă instalaţi pe dune de filtre, peturi, sticle şi şerveţele cu un cort pe care l-aţi făcut ferfeniţă cu lama de acasă, să zică hoţii că deja sunteţi călcaţi, când afişele au să spună: "concert extraordinar şi incendiar bălesko!", pentru că andreea bălan şi anna lesko se vor fi unit până atunci, când puya, iris, voltaj şi vama au să intre pe scenă la stufstock umăr la umăr, pe biciclete pliabile, când ţapinarii vor aplauda din public, când însuşi bono are să stea turceşte la stuf şi are să cânte bolero-ul lui ravel, şi, în sfârşit, când are să se deschidă primul mall din vama veche (apocalipsa mutanţilor), ei bine, atunci eu, de pe o plajă pustie şi curată, tolănit pe marginea cosmosului şi privind în acelaşi timp asfinţitul, răsăritul, miezul zilei şi stelele, am să mai iau o gură de mastică îngheţată, iar Николета are să se mai ducă după o sticlă, legănându-şi şoldurile şi zâmbind doar pentru mine.
a, şi încă un lucru: nu vă mai apropiaţi de 2 mai, că vă omor pe toţi.
