până nu plec iar.

1. deci, reclama aia cât blocul, din care jumătate e un cap de vacă mov, pozat de aproape, frontal, calm-încruntat, cu coarnele pornind şi ieşind din imagine, şi care te priveşte drept între ochi; iar pe ailantă jumătate scrie: "Îndrăzneşte s-o primeşti pe Milka în viaţa ta!", cred că trezeşte coşmaruri în copii şi adulţi deopotrivă.

2. în decurs de 500 de metri, am claxonat (scurt, ca un vârf de ac) doi ameţiţi la volan şi am oftat ostentativ, a deranj, cu geamul deschis, înspre o duduie blondă care se hotărâse la mersul în răspăr pe şosea, fix în curba vieţii din intersecţie. zici că nici n-am fost în bucureşti în ultima vreme. dar nu ăsta e highlight-ul, ci faptul că, după ce l-am claxonat pe unul dintre ameţiţi, care îmi tăiase faţa de-a-mproastelea, ăla a tras pe dreapta, a încetinit, m-a lăsat să trec şi a intrat cuminte în spatele meu.

3. cred c-ar trebui să aerisesc mai des pe-acasă. e praf sedativ peste tot, de vreo două săptămâni pic retezat de fiecare dată când ajung. noroc că n-ajung prea des, sunt ferit de pericolul recuperării de somn.