pe post de introducere.
e foarte greu să scriu despre ce se întâmplă acum în politica din românia. şi asta din trei motive: primul ţine strict de mine şi se referă la reacţia organică deosebit de neplăcută pe care o am când îmi implic creierul într-o activitate cu acest subiect, al doilea se referă la rapiditatea cu care se succed evenimentele şi ştirile, lăsând câteodată în offside nişte argumente care, cu câteva ore în urmă, păreau absolut rezonabile, iar al treilea este legat de relevanţa unui astfel de demers, în condiţiile în care, probabil, abundenţa articolelor de opinie pe oră e întrecută doar de numărul gradelor de afară.
totuşi, o fac. pentru că vreau să-mi clarific mie nişte lucruri. neutralitatea mea politică se traduce, de multă vreme încoace, prin sictir şi refuz neclintit de a lua parte la vot sau la orice manifestaţie publică a unei opinii politice. nu mai scriu motivele, că m-am plictisit - le aveţi
aici, am impresia că e un articol cam peren, în actualitatea lui. dar acum e o altă situaţie. acum, aşa apolitic cum sunt, sunt conştient că am să mă duc la vot, la referendum. chestia e că încă nu ştiu de ce. iar acest aspect îmi este impropriu: nu mi se pare normal să mă trezesc premeditând şi ducând la bun sfârşit tot soiul de chestii fără a şti ce m-a mânat să le fac. din punctul ăsta de vedere, pe lângă ideile-mi recurente, am să aduc vorba despre nişte lucruri care n-au mai fost niciodată vorbite de mine.
am mai zis şi repet: de ceva vreme, statutul de cetăţean român a încetat să mă definească. iar asta nu e "de la ei", e "de la mine". am ajuns să mă consider mai mult un cetăţean al lumii (deşi n-am călătorit nici o milionime din cât aş vrea), pentru că, sistematic, descopăr o mulţime de părţi din alte ţări (oameni, oraşe, principii, întâmplări, zone, mâncăruri, obiceiuri, situaţii etc.) care, în scara mea de valori, le surclasează pe cele din românia. iar eu, sincer, nu-s omul care să-şi apere sărăcia şi nevoile şi neamul; patriotismul mi se pare o tâmpenie fără seamăn. nu e meritul meu (şi nici vina mea) că m-am născut în românia, nu e meritul meu că nadia comăneci, coandă, paulescu şi raţiu îs români, aşa cum nici realizările lor nu sunt meritul meu. mi se pare mult mai corect să fiu mândru de principiile mele, de alegerile pe care le fac, de lucrurile pe care le schimb. iar toate astea sunt chestii strict personale şi nu prea au legătură cu patriotismul.
tot strict personal, există nişte lucruri datorită cărora (încă) mă aflu în românia. lucrez cu nişte oameni care-mi plac, (încă) am prieteni, puţini, dar buni, care mi-ar lipsi într-o oarecare măsură, (încă) reuşesc să supravieţuiesc din ceea ce câştig, (încă) am locuri de fugă în care ajung de câte ori pot, (încă) n-am dus la bun sfârşit nişte lucruri, ca să pot să zic "pa".
gata cu introducerea, că nu de asta m-am apucat să scriu acum. ce urmează mai jos e un fir raţional la capătul căruia sper să-mi lămuresc, cel puţin eu, nişte dileme cu mine însumi.
despre ce cred eu că e vorba.
ce se întâmplă acum este, probabil, cea mai mare încleştare politică de după 1989. contextul: prăbuşirea structurilor comuniste care au venit la putere după revoluţie şi care şi-au împărţit-o prin rotaţie. din punctul ăsta de vedere, make no mistake, pnl = pdl = psd = pc = ce mai vreţi voi. raţiu şi coposu sunt oale şi ulcele. ideologiile politice sunt o glumă care a ţinut cât au ţinut şi fondurile de susţinere: avem o struţocămilă de stânga-dreapta (psd + pc + pnl), o altă struţocămilă, ceva mai la dreapta, pdl, un udmr care prin "coloană vertebrală" înţelege să facă alianţe cu următorii la putere (= prostituţie) şi o sumedenie de partiduleţe stângisto-dreptisto-cretine care, de fapt, sunt cantitate neglijabilă.
paranteză cu tâmpenie extrem-stângistă spusă de cel care ar trebui să fie exponentul dreptei (crin antonescu): o idee de lege prin care diaspora să plătească o taxă, un impozit, ceva, orice, dacă vrea să voteze. adică, simplul fapt că eşti cetăţean român şi că ai dreptul garantat de constituţie să votezi nu e suficient. tre' să plăteşti ceva. ceva pe lângă alea câteva miliarde de euro pe care-i trimite diaspora în românia în fiecare an. sper că e foarte clar, în momentul ăsta, că în românia
nu se pune problema de doctrine sau ideologii politice.
acum ceva vreme am spus că lupii tineri, care vin din spate, sunt mai periculoşi ca ăia bătrâni. sunt ieşiţi din ţară, sunt şcoliţi pe-afară, sunt dedulciţi la metode noi şi mutante de a face politică, se împrietenesc între ei, sunt mai flămânzi. spre exemplu, personajul politic victor ponta, ca potenţial, l-ar fi depăşit cu mult pe ion iliescu. dar, cum se întâmplă de multe ori, a-ţi rânji colţii şi a face spume poate duce la concluzia generală că eşti turbat. iar pentru turbare există, deocamdată, un singur leac.
şi cam aşa începe.
greşelile tactice ale usl-ului.
mai întâi, câmpul de luptă. orice om normal la cap e conştient că usl-ul a mărşăluit triumfal la alegerile locale. lucru absolut de aşteptat - în sfârşit, pdl-ului începuse să-i fie (răs)plătită conducerea prin vot direct de la populaţie. pasul logic era ca usl-ul să nu se abată de la direcţie, să nu ţopăie pe câmpii, să meargă oblu şi măsurat şi s-o ţină tot aşa până la alegerile parlamentare, unde ar fi rupt, efectiv, tot.
dar s-au gândit să-l dea jos pe traian băsescu.
reţeta e simplă (nu le scriu în ordine cronologică şi nici nu dau link către toate, că ştiţi):
- anastase, blaga & iancu out, zgonea, antonescu & dorneanu in. într-o singură zi.
- mandatare proprie a prim ministrului de plecare la bruxelles, în locul preşedintelui.
- ccr-ul înghesuit cu ameninţări, acuzaţii şi/sau cu restrângeri ale atribuţiilor (rezultatul: aviz "consultativ" ambiguu şi chiar inutil pe suspendare, favorizându-l uşor pe traian băsescu, dat pe nişte argumente de suspendare absolut rizibile - pentru detalii despre puzderia de conflicte vis-a-vis de constituţie, citiţi aici, aici, aici şi aici).
- monitorul oficial trecut sub guvern (gazeta legislativă a trecut sub organul executiv).
- mici detalii picante - scoaterea icr-ului de sub conducerea simbolică a preşedintelui şi punerea lui sub senat, ca să-l "depolitizeze" (îhî, sigur, îl scoţi de sub singura poziţie neutră politic şi-l pui direct în oala cu partide), schimbarea consiliului naţional de etică, dizolvarea comisiei care analizează dacă lucrarea de doctorat a prim ministrului e plagiat chiar în timpul analizei.
- schimbarea conducerii televiziunii şi radioului publice, tot aşa, spre "depolitizare", mai ales că au şi antenele de partea lor.
- modificarea legii electorale prin ordonanţă de urgenţă (măsură grav anticonstituţională).
- înjumătăţirea secţiilor de votare din afara ţării, comparativ cu 2009, şi descurajarea generală a diasporei să meargă la vot.
- susţinerea referendumului conform noii legi electorale, făcând extrem de uşor să falsifici/cumperi/aduci în urne câteva sute de mii de voturi - şcoală mai bună ca a psd-ului nu cred că există.
toate astea s-au întâmplat în decurs de
ore, cel mult
zile. şi, dublate de o dezinformare clasică a publicului (ponta, marga, rus, voiculescu, antenele etc.), fac planul de blitzkrieg să arate aproape perfect. lovitură de stat lucrată frumos, pe interior, ca la carte. două aspecte n-au luat ăştia în calcul: reacţia europei şi faptul că omul pe care-l bagă în campanie electorală este traian băsescu.
aşa că, în nici două luni de la alegerile locale, usl-ul a reuşit să defrişeze cea mai mare parte din copacii în care se cocoţase.
în momentul ăsta, usl-ul e pus într-o situaţie urâtă de tot. cele mai plăcute sondaje îi arată picaţi cu 12%, cele mai nasoale se duc la 35%. habar n-am care-i realitatea, dar nu cred că o asemenea cădere a mai fost înregistrată vreodată la noi, într-un asemenea interval.
frontman-ii antonescu şi ponta au cam decedat politic şi au ajuns, efectiv, saci de bătaie pentru toată lumea. box de la merkel, box de la reding, box de la schulz, box de la barroso, box de la casa albă, box de la presa externă, kickbox de la presa internă, palme de la băsescu, şuturi de la opinia publică şi pun pariu că şi-o iau urât de tot şi de la propriile partide: s-ar putea să doară mai tare pumnii daţi în vestiar, fără mânuşi, departe de reflectoare. cât despre poveştile cu plagiatul şi cu masterul inexistent, ele nu sunt altceva decât nişte prozaice lopeţi de pământ pe copârşeul vieţii politice a lui victor ponta, nişte pretexte perfecte pentru izolare diplomatică şi politică externă.
între timp, pdl-ul îşi revine din comă şi, ştiind că a pierdut oricum lupta, găseşte de cuviinţă să sprijine discret de tot (să n-o strice) o mişcare de centru-dreapta, făcută tot de nişte lupi tineri, dar mult mai bine pregătiţi din punct de vedere tactic, nervos şi mai ales academic, şi care au prins perfect din zbor vidul ideologic din românia, cât să facă apel la valorile dreptei deziluzionate pe toate planurile. drept urmare, în trei luni de guvernare, mihai răzvan ungureanu ("autosuspendat din pnl") a câştigat 16% intenţie de vot la prezidenţiale (alte sondaje îl duc la 25%).
în primul rând, suspendarea lui traian băsescu e o mare greşeală tactică a usl-ului. e ca şi cum ai vrea să furi dintr-o casă şi prima chestie pe care o faci, ca hoţ, e să tai cablul de oţel care ţine câinele legat. preşedinte fiind, traian băsescu era menţinut în "cea mai neutră" poziţie oficială a unui stat - nu se putea pronunţa cu privire la politicieni, nu putea să răspundă atacurilor, nu putea să atace. acum este
exact în situaţia care-i convine cel mai mult: victimă, în plină campanie electorală, odihnit şi cu muniţie cât să arunce în aer două palate. ba, mai mult, are suportul nedisimulat al uniunii europene, ca parte vătămată de măsuri ilegale. dar poate gândeşti: lasă, că e doar un câine, îl adormim, dăm cu pietre, îi facem noi ceva. problema e că traian băsescu e un câine campion la lupte. am mai zis: a fost ministru cam în toate cabinetele, a câştigat toate alegerile, pe unde-a apucat (de două ori la primăria capitalei, de două ori la prezidenţiale), a câştigat şi-un referendum (pe care l-a transformat într-un galop de sănătate, cu întrebarea aia cu restrângerea parlamentului la 300), a ţinut pdl-ul în spate vreo 8 ani, a făcut-o pe fiică-sa europarlamentar, şi-a protejat oamenii şi afacerile, a strâns cea mai mare parte de intelectuali în tabăra lui (mai ales prin ei a răzbătut scandalul de plagiat şi de master falsificat) - câinele ăsta
n-a pierdut nici un meci, şi-a sfâşiat adversarii de fiecare dată
. apăi,
dacă nici asta nu-ţi dă de gândit..
pe de altă parte, usl-ul, fiind în criză majoră de personaje marketabile/televizabile, a pierdut o ditamai vuvuzela, care era crin antonescu: într-adevăr, singurul calificat la şefia senatului şi interimat prezidenţial, cu cel mai mare absenteism la şedinţele de parlament şi o înfrângere catastrofală în ultimele alegeri prezidenţiale. deci, la revedere, ore târzii de televiziune, cu ochi roşii şi spume la gură; la revedere, interviuri găunoase de înfierare cu epitete "măiastru" plasate. crin antonescu are acum legat de gât cablul ăla de oţel. singura aroganţă pe care şi-a permis-o în declaraţia de învestire are un ditamai reversul: promisiunea de a fi "un preşedinte discret". nasol. dar îs curios cât îl ţine.
a doua greşeală de fond a usl-ului a fost neluarea în calcul a reacţiei externe. când, din poziţia de guevara de salon te trezeşti că ai ajuns sac de box, e bine să te-ntrebi ce-ai făcut prost. şi aici intervin alde merkel, reding, schulz, barroso: schimbarea lui traian băsescu este complet în afara planurilor lor. mesajul ăla cu respectarea normelor europene şi independenţa justiţiei trebuie interpretat în felul următor: "suficient cu joaca, băgaţi-vă minţile în cap, că mai avem treabă cu românia". e vorba de foarte multe contracte şi foarte multe proiecte aflate în derulare sau puse pe masă, pe care s-a bătut palma, şi care acum stau sub semnul întrebării. iar oamenii ăştia nu-şi permit încă o grecie sau încă o ungarie. mesajul a fost
rapid şi
dur din toate părţile (lucru fără precedent în comunicările diplomatice de genul ăsta) exact ca răspuns la rapiditatea şi duritatea cu care s-a mişcat usl-ul. de asta ponta s-a văzut nevoit să renunţe la
ultima piesă de puzzle, cea cu cei 50% + 1 din cei prezenţi la urne, care era foarte importantă. pe ea au şi mizat acum, în mijlocul caniculei: oameni puţini, cumpărabili, discreţi. o după-amiază toropitoare de duminică ar fi rezolvat totul. dar asta ştiau şi schulz, şi reding, şi merkel, şi barroso. iar victor ponta, plecat să "asigure europa" că totul e-n regulă, s-a întors cu castelul de cărţi dărâmat.
paranteză cu viviane reding: băi, titus corlăţean, după ce vicepreşedintele comisiei europene şi comisarul pe justiţie te-a făcut salată din priviri şi numa' nu ţi-a scris în frunte să asiguri şi să păzeşti independenţa justiţiei, tu te întorci acasă şi faci sesizare pentru abateri disciplinare ale magistraţilor care l-au condamnat pe năstase. ce dracu', mă, cam cât de zombie poţi să fii.
paranteză cu legea referendumului propusă de usl, fără prag de prezenţă la urne: dacă aveţi dubii asupra constituţionalităţii ei, imaginaţi-vă că, după capul celor de la usl, următorul scenariu este absolut valabil: în ziua referendumului, românii îşi bagă toţi picioarele, pleacă la mare, la munte, emigrează, dorm, se îmbată, prăşesc, stau pe net. nu se duce nimeni la urne. nici din ţară, nici de-afară.
nimeni. nimeni în afară de victor ponta, daciana sârbu, crin antonescu, adina vălean, traian băsescu şi maria băsescu. primii patru votează pentru demitere, iar traian băsescu, împreună cu soţia sa, votează împotriva demiterii. asta înseamnă un total de 6 votanţi. 50% din 6 înseamnă 3. deci, 50% + 1 înseamnă 4. întrunindu-se suma de 6 votanţi, din care 4 (50% + 1) votează pentru demitere, traian băsescu este demis. într-un astfel de scenariu, 4 (patru) persoane hotărăsc demiterea preşedintelui. faptul că nici unul din ceilalţi 18.308.606 români (numărul e real şi reprezintă, împreună cu cei 6, totalul românilor înscrişi pe listele electorale) au ales să nu meargă la urne este complet irelevant.
pripa suspendării - de ce.
deci, serios, care-i logica. de ce să nu-l laşi pe traian băsescu acolo unde e, să-l scoţi răspunzător pentru tot ce merge prost, că tot nu poate să dea replică, şi să câştigi en fanfare, peste câteva luni, alegerile parlamentare, după care chiar să faci tot ce te taie capul, că ai majoritate (probabil absolută) în parlament.
singura explicaţie pe care o văd este cea a presiunii subterane. justiţia nu poate fi scăpată de sub control nici o clipă, că uite ce se-ntâmplă: adrian năstase e la puşcărie după 7 ani de procese, presiuni şi amânări şi chiar şi după ce
şi-a înscenat sinuciderea. la fel, sorin ovidiu vântu. la fel, iacobov (iacubov?). lui daniel morar îi expiră mandatul pe la jumătatea lui august, dar ar fi fost, probabil, reînvestit în funcţia de procuror şef la dna; iar, după poveştile astea, un nou mandat ar scutura grav pomul corupţiei. dacă un adrian năstase şi un sorin ovidiu vântu au ajuns aşa, un dan voiculescu (scăpat în ultimul moment de un proces la îccj prin demisia din parlament), un cătălin voicu şi unii alţi zeci de parlamentari simt deja cum îi ia cu răcoare pe şira spinării. şi, în virtutea câştigării alegerilor parlamentare în toamnă de cei de la usl, e posibil ca nici pdl-iştii să nu fie deloc liniştiţi (udrea, blejnar, ridzi, anastase, blaga, videanu) - sunt destui acolo care merită procese cu vârf şi îndesat; iar legăturile de afaceri depăşesc taberele şi partidele - ca dovadă vizibilă stă prostituţia politică, a se vedea demisia masivă din pdl în ultima vreme.
ei bine, toţi oamenii ăştia, şantajişti şi şantajabili, au în spate mafii. afaceri. reţele. piovre. legături. clanuri. cel mai probabil, de acolo vine presiunea (şi părerea mea e că sub ce iese la iveală în presă există mai multe grade de magnitudine de presiune care nu au să fie niciodată publice). o cerere venită de pe urma unor interese personale şi criminale duce un stat în şanţ, asta în cazul în care vă întrebaţi de ce se pronunţă cuvintele "stat mafiot" în ultima vreme.
scurt update.
ziceam la început că unul din motivele pentru care mi-e greu să scriu despre situaţia politică actuală e succesiunea rapidă a evenimentelor şi schimbarea completă a unor date. numai cât scriam şi imediat după, am primit următoarele nouă ştiri (şi sigur vor mai veni, în avalanşe), care mă duc la o singură concluzie: a intrat strechea în ei.
- referendumul s-ar putea întinde pe două zile. (ştire de azi-dimineaţă, o sărisem.) traducere: dacă, totuşi, ponta face derogarea la oug-ul vieţii şi monitorul oficial publică decizia ccr cu privire la legea referendumului, nu strâng ăştia 9 milioane de români la vot într-o duminică nici cu mici şi bere.
- numărul de secţii din străinătate s-ar putea să fie suplimentat. traducere: s-au prins că şi-au pus diaspora în cap şi acum încearcă s-o dreagă, pentru că nu e o idee bună să-ţi pui în cap nişte milioane de cetăţeni pe care nu-i poţi ajunge cu nici o măsură guvernamentală şi care-s mai deştepţi ca ăia din ţară.
- leul încă se rostogoleşte-n jos, pe derdeluş. traducere: mugur isărescu n-are nici un chef să intervină. şi, chiar dacă ar interveni, e foarte posibil să nu poată încetini căderea.
- uniunea europeană poate să bată şi cu ciomagul, dacă este nevoie. traducere: ţineţi-o tot aşa.
- preşedintele şi un membru al consiliului naţional de etică şi-au dat demisia. traducere: n-aveţi decât să vă spânzuraţi cu teza de doctorat a lui victor ponta.
- victor ponta a angajat o companie de pr pentru lobby şi imagine care are în portofoliu gazpromul şi guvernul rusiei (smart!), se dezice de absolut tot ce-a vorbit cu schulz şi cu barroso şi susţine că nu şi-a luat nicăieri angajamentul să respecte decizia ccr cu privire la legea referendumului. şi alte vorbe grele. cum unde, la afabila antenă 3. traducere: e disperat, dansează până la capăt. până se rupe coarda.
- după ce a rezistat eroic de la discursul de învestire în funcţia de preşedinte interimar, crin antonescu nu s-a mai putut abţine şi a trecut la vorbit tâmpenii cât cuprinde şi la dezinformat, atât la cotroceni, cât şi la prietenoasa antenă 3. traducere: nu mai contează imaginea, poziţia neutră a administraţiei prezidenţiale, promisiunea că are să fie un preşedinte discret. nu mai contează nimic. trebuie să danseze şi el.
- ambasadorul româniei la berlin a fost convocat de angela merkel. traducere: săptămâna viitoare are să fie una urâtă de tot pentru usl. despre românia, numai de bine.
- între timp, traian băsescu îndeplineşte simple formalităţi. traducere: simte că are spatele asigurat, e uns cu toate alifiile, e prudent, aruncă grăunţe, dar nu se lansează în "declaraţii halucinante". e în elementul lui.
sub linie.
pe termen scurt, povestea asta cu suspendarea lui traian băsescu are să coste românia, cel mai probabil, intrarea în spaţiul schengen, un raport mcv distrugător, retragerea - deja începută - a multor investitori (speriaţi pe bună dreptate de climatul uraganic al politicii româneşti) şi alte asemenea măsuri care au să apese românii şi mai tare pe cap. iar leul e la cote istorice negative. pe termen lung, dacă traian băsescu are parte de un referendum valid şi care îl demite, relaţiile externe au să fie congelate în toiul verii, o să mai vedem acorduri şi împrumuturi din părţi, şi taaaare m-aş mira să nu ne trezim în faliment oficial. grecia ar fi mic copil. nu se pune problema de excludere din uniunea europeană, nu dă nimeni drumul lanţului. dar au să-l scurteze rău de tot.
paranteză cu ponta şi antonescu: dacă referendumul îl trimite pe traian băsescu înapoi la cotroceni, staţi liniştiţi: nici ponta nu cred că demisionează, nici antonescu nu se retrage din politică. au s-o ţină aşa până la alegerile parlamentare, salvând ce mai e de salvat. sunt curios, în schimb, de măsurile luate în psd şi în pnl privindu-i pe cei doi.
în rest, contextul general e naşpa. românia se află într-una din zonele globului care e menţinută premeditat la un nivel scăzut de trai şi de educaţie, pentru datorii (unde expiră termenele - şi de primire, şi de plată), scăderea preţului ţării, pieţe de desfacere-cobai şi ce mai vreţi voi. loviturile sunt în justiţie, sănătate, educaţie - aşa distrugi o naţiune. în momentul ăsta, ştim cum stăm cu toate: justiţia e luată la pumni, sănătatea e cu lumânări la cap iar educaţia e pe undeva pe la 43% rată de promovabilitate la bacalaureat; şi asta din ăia care s-au dus la bacalaureat - ceva mai mult de jumătate din cei aşteptaţi. cam 19 milioane de oameni înlăuntrul graniţelor, din care 5 milioane de salariaţi, 5,5 milioane de pensionari, 700.000 de şomeri şi restul de 7-8 milioane sunt fie minori, fie şomeri neînregistraţi, fie muncitori la negru. există aproximativ 200 de tipuri de ajutoare sociale pentru aproape 7 milioane de asistaţi. românii sunt fruntaşii europei la analfabetism, bucureştiul are cele mai multe mall-uri pe cap de locuitor, în ţară sunt j' de mii de biserici, plus multe altele în construcţie (catedrala nesimţirii neamului se pune zece), iar şcolile şi spitalele se închid sistematic. din punct de vedere politic, nu există oameni care să lucreze pentru popor, ci doar pentru interesele lor proprii, all for one and each man for himself: acumulare de averi pe orice cale, punere la adăpost de justiţie pe orice cale. poate înţelegeţi acum de ce, pe lângă idee, nu pot accepta nici patriotismul concret.
şi mai există o chestie care aduce o aproape-imposibil-mai-sumbră lumină asupra întregii situaţii. şi se leagă de reacţia europei. în general, când ceva te deranjează peste un anumit prag, când eşti afectat peste o limită, reacţionezi. atragi atenţia, convoci, discuţi. aşa a făcut uniunea europeană, aşa a făcut şi casa albă. ştiţi cine nu scoate nici un sunet în direcţia asta?
rusia.
pe post de încheiere.
pornesc de la premisa că simpla existenţă a acestui referendum e o tâmpenie.
de aici, nu te poţi simţi altfel decât într-un sitcom. deci, când am să votez, are să mă umfle şi râsul. dar ăsta e şi ultimul articol pe tema asta, că râsetele înregistrate nu-s chiar fondul meu sonor preferat aici.
de când am drept de vot, cred că am trecut (fără a socoti şi referendumurile) prin şase-şapte ture de alegeri - prezidenţiale, locale, parlamentare. nu mi-am exercitat dreptul garantat de constituţie decât o singură dată, când am votat la o tură de europarlamentare; atunci am pus ştampila pe lista cu monica macovei. în capul meu, meritam ca omul ăla să aibă statutul de reprezentant la bruxelles. în rest, nu am votat. motivul e simplu: neavând decât opţiunea unui vot negativ, mi-a fost imposibil să-mi dau seama care-i răul cel mai mic. acum, în capul meu, pentru prima oară, îmi dau seama care este răul cel mai mic. cineva mă-ntreba dacă nu-i mai eficient să stau acasă. nu cred. nu dacă referendumul ţine două zile, nu dacă diaspora e împiedicată să voteze, nu dacă victor ponta nu face derogarea necesară. aşa că merit să dau votul împotriva destituirii preşedintelui traian băsescu. la modul serios, aşa înţeleg eu să-mi protejez un oarecare stil de viaţă care ar fi afectat concret de o demitere a preşedintelui. la modul frivol, pariez pe traian băsescu pentru că are un pedigree de câştigător, spre deosebire de adversarii lui.
şi, când oi fi pe barcă, cred că am să renunţ la cetăţenie.
oregon, u.s.a.